miercuri, 22 decembrie 2010

Rasuflarea Iernii

 Era pe la sfarsitul lui noiembrie . Elena se plimba singura prin parc .






Ii placea acest parc . Ii placea mult , desi nu stia de ce . Poate ca ii placea sa admire ciorile . Incepea sa rada cand ii rasarea acest gand . Nu avea de ce sa'i placa asa ceva . Ceea ce admira ea defapt erau copacii goi . Acei pomi care ramasesera fara frunze demult , pentru ca ele se hotarasera sa plece si copacii sa planga iar cum au plans si dupa pasarile acelea care'si faceau bagajele si plecau in vacanta in Sahara . Dar pomii numai puteau plange si de data asta . Nu stiai de ce ? Pentru ca acele frunze atat de colorate toamna pe care le vedeati erau defapt lacrimile copacilor . Acum pomii se invinovatesc ca au ramas fara frunze .



 Elena totusi nu intelegea de ce ii placea acest parc . La un moment dat si'a dat seama ca'l iubea pentru ca era toamna . De ce ? Pentru ca doar toamna putea admira copacii care ramasesera fara lacrimi si croncanitul ciorilor in acelasi timp . Erau niste ganduri sinistre , dar asa se intampla cand era cuprinsa de melancolie . 






 Deodata , fata se opri . Simtise un aer rece . Era ciudat sa se opreasca doar pentru acel vant rece care o cuprinsese , dar totusi stia ea motivul pentru care se opri . Nu era acelasi vant care batuse pana acum . Era un vant care o ducea cu gandul la iarna . Era rasuflarea iernii . 








                                                                                         {compunere facuta in timpul orei de romana}

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Helăăău ! :] Dă şi tu un coment . Hai că nu te doare mâna .