miercuri, 22 decembrie 2010

Rasuflarea Iernii

 Era pe la sfarsitul lui noiembrie . Elena se plimba singura prin parc .






Ii placea acest parc . Ii placea mult , desi nu stia de ce . Poate ca ii placea sa admire ciorile . Incepea sa rada cand ii rasarea acest gand . Nu avea de ce sa'i placa asa ceva . Ceea ce admira ea defapt erau copacii goi . Acei pomi care ramasesera fara frunze demult , pentru ca ele se hotarasera sa plece si copacii sa planga iar cum au plans si dupa pasarile acelea care'si faceau bagajele si plecau in vacanta in Sahara . Dar pomii numai puteau plange si de data asta . Nu stiai de ce ? Pentru ca acele frunze atat de colorate toamna pe care le vedeati erau defapt lacrimile copacilor . Acum pomii se invinovatesc ca au ramas fara frunze .



 Elena totusi nu intelegea de ce ii placea acest parc . La un moment dat si'a dat seama ca'l iubea pentru ca era toamna . De ce ? Pentru ca doar toamna putea admira copacii care ramasesera fara lacrimi si croncanitul ciorilor in acelasi timp . Erau niste ganduri sinistre , dar asa se intampla cand era cuprinsa de melancolie . 






 Deodata , fata se opri . Simtise un aer rece . Era ciudat sa se opreasca doar pentru acel vant rece care o cuprinsese , dar totusi stia ea motivul pentru care se opri . Nu era acelasi vant care batuse pana acum . Era un vant care o ducea cu gandul la iarna . Era rasuflarea iernii . 








                                                                                         {compunere facuta in timpul orei de romana}

Am revenit .!

 Stiu ca un timp n'am mai scris , de aceea vreau sa anunt ca am avut mici probleme cu netu' .. {tata :-l}Dar acum cand m'am intors sper sa reusesc sa'mi gasesc si sa scriu un post banal de Craciun . Deocamdata va trebui sa va multumiti cu Rasuflarea Iernii pe care o voi scrie dupa ce termin acest post . Adica .. ACUM !

miercuri, 1 decembrie 2010

STORY .

 O zi . O zi normala . O zi normala in care sta si pierde timpul aiurea uitandu'se la ceas cum trece fiecare secunda . Nu are ce sa faca . Asteapta sa o sune . Se aude ceva . SUNAAA ?! Nu .. nu suna . :| Si acum ?! Ce o sa faca ? O sa astepte sa o sune ? Sa vada daca vrea sa faca ceva ?! Nu .. Mai bine il suna ea . Telefonul incepe sa sune ..
 "Alo ?"
 "Buna :] . imi e dor de tine . vreau sa ne vedem . am asteptat sa ma suni , dar n'ai sunat .."
 "Scuze , nu pot . Am treaba "
 [se aude o voce]
 "Iubitule ? Cine e la telefon ?"
 "Nimeni . :] . [se intoarce la telefon] Hai ca trebuie sa inchid . Pa ."
 A auzit bine ? A auzit "iubitule" ?! :|
 Ce s'a intamplat . Ce s'a intamplat cu ei ?! Atat de rau s'au departat si a cautat pe altcineva ?! 
 Se aude un zgomot de pian . Era cea mai buna prietena a ei . O astepta . O astepta sa vada ce a facut cu el . Ce se intamplase !!
 Dar nimic .. Fata a alergat spre baie . S'a uitat in oglinda . Ii cadeau siroaie de lacrimi . Rimelul se intinse pe toata fata . Cautase repede in sertarul de la oglinda si gasise niste pastile . Le'a luat . Nu i'a mai pasat . A cazut . Pastilele erau imprastiate pe podea . A venit . Prietena ei a venit . A vazut'o . A inceput sa planga . S'a asezat langa ea . A vrut sa faca ceva . Dar nu stia ce . I'a promis ca o sa fie alaturi de ea . A hotarat sa faca si ea la fel . A luat cateva pastile si a ramas langa ea . Astfel , prietenia lor nu s'a stins niciodata .